Valoarea uitata

Pentru inceput vreau sa definesc in linii mari ce inseamna pentru mine ‘moralitate’: Moralitatea este acea calitatea care inglobeaza toate trasaturile de caracter ale unei persoane.Moralitatea exprima ceea ce ar trebui sa facem si ceea ce nu ar trebui sa facem. In opinia mea, intrebarile care au la baza moralitatea sunt:Cum ar trebui sa fim(ce ar fi bine, drept, corect, onest).Cum ar trebui sa ne raportam unii la altii, ce parere ar trebui sa avem despre noi insine, cum ar trebui sa ii tratam pe cei cei din jurul nostru si cum vrem sa fim tratati, ce scopuri ar fi demne de a fi urmate in viata, care este cel mai bun mod de viata, ce fel de persoana ar trebui sa fiu.?! Acestea sunt doar cateva intrebari care imi vin in minte atunci cand ma gandesc la moralitate!Sunt cel putin 2 extreme in care putem cadea atunci cand nu avem o privire de ansamblu asupra conceptului si nu privim obiectiv ideea de moralitatea. Evaluandu-ma m-am regasit cu precadere in ambele pozitii si m-am identificat fara sa imi pun prea mult memoria la bataie!

Prima extrema are legatura cu legalismul religios! Cand vine vorba de legalism, sincer nu ma simt prea confortabil, pesemne ca imi induce o stare de claustrofobie si devin putin irascibil si usor nervos! Legalismul religios il observ in deosebi in cultura noastra, ortodoxa , care tot nu intelege ca a fi moral nu insemna sa pupi mana unui anume om (in speta, popa-papa- preotul-preafericitul etc.) sau sa treci de 3 ori pe sub masa crezand ca esti iertat, sa ciocnesti oua fierte sau de lemn in apropierea sarbatorii de Pasti, sa fi mai bun de Craciun, sa te rogi pentru morti,ca si cum ar depinde de tine vesnicia unui amarat.Moral nu insemna sa te abtii de la Mousse de sampanie si Hamsie Prajita sau lapte spumant cand vine vorba de tinut post, sa te inchini de 72 de ori pe ora in fatza unei cladiri goale, sa stai cu baticul pe cap si sa faci matanii,sa desenam sfinti si ne inchinam lor in timp ce ei ne roaga sa nu facem asta! Venim cu miile de oameni sa ne calcam pe picioare pentru a atinge oasele unor oameni ce au murit cu sute de ani in urma, si speram sa avem un an mai bun, mai roditor, mai plin de viata si sanatate, in timp ce oasele carora maduva miroase a putred, ni se descompun si miroas a mort in corpul nostru, cu toate ca nu noi suntem cei morti, ci acei ‘sfinti’ ce stau falnici pe tronul bisericii si astepta sa fie incontinuare venerati!

Intre timp mai mergem si la biserica sa ne marturisim pacatele si greselile, ne varsam frustarile si neajunsurile, ne ducem plini de deznadejde cautand putina speranta, vrand sa iesim din starea noastra neagra, alergam cu pasi grabiti spre treptele bisericilor cu gandul de a gasii acel adevar care ne face liberi, dar in pragul usii ne astepta un preot bland si cu ochii calzi la prima vedere, dar beat la o atentia mai profunda, suntem dezamagiti si plecam, cautam alta biserica, si o gasim ptr ca sunt multe, pentru ca avem multe sarbatori, multe botezuri si nunti , si trebuie sa avem loc pentru toti si toate, ne indreptam cu incredere spre ‘locasul cel sfant’ , asteptam cuminti, ca un copil care abia astepta sa primesca cadoul de ziua lui, preotul sa coboare din masina lui pompoasa, oripilant lucru ptr ca cu toti stim ca liderul nostru spiritual isi are resedinta la aproximativ 200 metri de locul de munca, in speta biserica ******* , dar trecem peste amanunte si asteptam cu entuziasm prezenta ‘divina’ a preafericitului nostru mijlocitor.Ma intreb oare ce cuvinte de imbarbatare, ce cuvinte intelepte o-r sa ii fie pe buze in momentul in care ma va vedea?! Imi intrece orice asteptare atunci cand omul nostru, in speta, mai marele bisericii, scoate cheile Mercedesului sau auriu si pleaca in tromba spre Pescaria preferata, care de altfel se afla la o distanta aproximativ de 300 de metri de locul in care noi ne aflam… ingandurat si totodata plin,oarecum de scarba, ma prefac ca am fost sa ma spovedesc si ca totul este ca si iertat si astfel imi pot vedea linistit de treburile mele, dar ma opresc putin si imi zic :…acest indivit crede ca este sfant,crede ca este mijlocitor, are pretentia sa fie platit de contribuabili , are pretentia sa fie conducator, lider si mai stiu eu ce fel de aspiratii! Nu pot decat sa ma inclin in fata acestui exemplu de om ‘moral’ si sa ii spun doar atat: ‘Sarut mana, parinte’.Ma enerveaza si ma indihneaza expresia:”Fa ce spune parintele, nu ce face el’’.Cu alte cuvinte, parintele este nu altceva decat un ipocrit, care nu stie altceva decat sa cante, poate asta a fost si principiu dupa care a dat la faculatate, ce s-o fi gandit, stiu sa cant, ma fac popa or ma duc la conservator si devin urmasul lui Pavarroti, prietenii i-au zis ca este talentat, dar sa nu exagereze cu entuziasmul si vrand nevrand s-a vazut pe bancile facultatii de teologie ortotoxa si peste cativa ani incoronat in slujba pacatosului, ptr ai arata acestuia calea ceea buna! Un ipocrit si un conducator mincinos care nu spune pacatului pe nume care se complace in starea lui de amorteala, pe sistemul’ asa am apucat’, asta am invatat asta dau mai departe, voi canta de 10 ori pe minut arhaisme pe care inainte sa fi facut facultatea de teologia credeam ca sunt cuvinte in alta limba, voi arunca cu apa ‘sfintita’ pe enoriasi mei, voi pupa 13-14 tablouri cu tot felul de ilustratii pe ele, voi canta dinou Alelulia si apoi voi spune din toata inima de 3 ori AMIN! Astfel bisericile mele se vor umple de tineri si tinere, de adulti si batrani, vor canta toti cu mine si Cerul ne va Zambii si ne va raspunde asa cum noi i-am raspuns la dragostea Lui ptr noi!

Cand ma uit la oficialismul (daca pot sa ii zic asa) si practicile din biserica ortodoxa, ma apuca un fior ciudat care are legatura cu ce se intampla pe vremea lui Iisus! Sincer nu vad diferenta majora care ar trebui sa fie intre preotul crestin ortodox si preotul/fariseul/carturalul care l-a palmuit pe Cel ce urma sa moara ptr pacatele lumii,acel fariseu care tinea cu atata strajnicie de lege si de practicile lui morale, cel care cand auzea de pocainta se ingrozea si spunea ca acesta secta trebuie sa piara(vezi VOU VADIS), acel om care crede ca pentru a intra in Imparatia lui DumneZeu trebuie sa ai vreun merit. Nu inteleg de ce se mai pune accent pe cele 10 porunci si de ce mi se spune din biserica sa nu cumva sa incalc una din cele 10. Oare nu este scris cum ca cine incala o singura porunca se face vinovat de incalcarea intregii legi? Unele porunci au legatura intre ele si logic nu ai cum sa zici ca nu alti dumnezei inafara de Creatorul lumii atata timp cand ptr tine furatul a devenit un idol(in opinia mea, idol insemna orice lucru ce ocupa un loc mai important decat Dumnezeu) deci ai incalcat poruca care zice “sa nu ai alti dumnezie infara de Mine” si “sa nu furi” deci, ai incalcat din start 2 porunci. Nu inteleg cum de se pune accent pe cele 10 porunci si inca chipul cioplit a devenit obiect de cult de care fara el nu se poate inchina, ruga sau vorbii cu Dumnezeu majoritatea ‘crestinilor’.! Apropo, denumirea de crestini a fost primita intaia oara de catre ucenici, atunci cand acestia erau batjocariti ptr credinta lor, ei suferau ptr ce credeau, credinta lor presupunea actiune si in acelas timp deranj printre cei de langa ei.Era o invatatura care nu se potrivea cu pacatul in care se aflau mai marii vremii si asta ii deranja in asa fel incat erau gata sa faca orice sa scape de crestini! Ma intreb oare ptr ce suferim noi astaZi ca , “crestini’’? Suntem o tara cu aproximativ 97% ‘crestini’! Cred ca daca doar 5% din Romania ar fi cu adevarat crestini ar aduce un mare plus ptr cresterea holistica a tarii noastre! Revenind la chipul cioplit, am auzit diferite persoane care spun ca icoana ii ajuta sa se aproprie mai mult de Dumnezeu, mi se pare foarte corect si sunt de accord, dar cand icoana devine un obict indispensabil in inchinarea mea fata de Dumnezeu atunci este o problema, Biblia spune ca viata noastra, sa fie o inchinarea adresata Celui ce ne-a creat, nu doar sa rostim sau sa recitam de doua ori o rugaciune scrisa de un cine stie ce sfant preacunoscut sa facem de 4 ori semnul crucii sa ne aplecam de 2 ori pana la pamant! Asta este idolatrie! De ce? Pentru ca acea rugaciunea rostita fara nici un fel de dragoste, au luat locul lui Dumnezeu! Pare ciudat ca uneltele care ne ajuta sa ne apropiem de Dumenzeu au luat locul lui Dumnezeu! Noi ne inchinam in biserica iar Isus sta la usa si bate!

Jesus was harsh on the religious people but merciful with sinners, pentru ca acei oameni morali stiau ce sa faca si nu faceau, dar pe cand pacatosul de rand era lipsit de orice fel de directie si intelegere!

Singura diferenta dintre carturalul cel vechi si preotul de azi este ca fariseu avea litiera, iar preotul de azi are 4 masini, vila in forma de palat si ia masa la pescarie!(caz probat cu dovezi video si poze, joke, dar tot ce am prezentat despre acest anonim este adevarat)

Ma intreb de ce trebuie sa ma rog la sfinti…am intrebat un sociolog si mi-a raspuns ca sfintii sunt mai aproape de Dumnezeu decat noi si ca rugaciunile lor sunt oarecum mai ascultate decat ale omului de rand! Atunci ma intreb de ce Dumnezeu face discriminarea intre mine care poate sunt la prima conversatie cu divinitatea si acel sfant, oare nu suntem amandoi pacatosi, oare nu am fost amandoi iertati, in urma acceptarii jertfei lui Isus, ma intreb atunci de ce a mai murit Isus? A murit ca sa vorbesc cu sfintii? Adica, urmasul lui Isus, Petru de exemplu este mai de bagat in seama decat Invatatorul lui? Sa ma rog lui ptr pacatele mele? Oare Isus a murit, doar pentru ca sa aiba niste ucenici carora noi sa ne inchinam si cui sa le cerem protectie? Nu este un pic cam cretina teoria asta? Cred ca da, este, si intrece orice fel de ambiguitate referitor la capacitatea noastra mintala in primul rand, de a intelege lucrurile!

Suntem cu totul penibili si neinformati, si parca din ce in ce mai putin invatabili! Ne inchidem in noi si credem cu toata ravna in…in ce? Nu ma intreba…nu stiu! Intreba-i pe ei…intreba-te pe tine!

Schimbam adevaraul pentru binele nostru si-l lasam sa ramana sufocat de practicile noastre ‘ bune’ , dar vezi tu, mie imi par pagane! Transformam adevarul pentru binele nostru, incercand sa-l relativizam in asa fel incat sa ne fie cat mai usor si mai comod!



Am crezut intotdeauna ca unele lucruri trebuie lasate nespuse, dar vad ca unde adevarul este pudic, minciuna este lipsita de rusine.Nu critic, nu invinuiesc pe nimeni, ci doar prezint realitatea, incercand sa trezesc constiinta prafuita!

Pe de alta parte vad o moralitatea formala, una de suprafata care prinde si care impresioneaza,acest gen de moralitatea merge pe sistemul : ‘dau un ban, dar sunt vaZut bine’…. Acel gen de om care face, face, face …dar nu pentru Dumnezeu, ci ptr oamani oameni, oamenii au luat locul lui Dumnezeu..si el lupta sa fie pe placul oamenilor, sa le raspunda nevoilor sa fie prezent acolo unde stie ca efortul este apreciat si incurajat! Ma regasesc intr-un totul si ma simt rusinat ,vad cum imi pun nevoia mea de apreciere si de atentie la loc de cinste, crezand ca sunt un om moral si pe placul Celui care m-a facut…dar defapt sunt pe placul oamenilor si atat, pentru ca toata gloria si toata atentia eu mi-o iau, nu El, prin ajutorul caruia sunt ceea ce sunt si fac ceea ce fac!

Ma gandesc si la actele de caritate, la faptele bune care intrec asteptarile celui care nu stie daca va mai apuca ziua de maine, acel sarac din tarile indepartate pe care il vedem entuZiasmat la tv si de care ni se face mila, acel sarac care beneficiaza de un dar de la o vedeta vestita.Nimic gresit, incorect sau nelegitim, din contra, de apreciat initiativa si dorinta lor de ‘reconciliere’ si dorinta profunda de a ajuta un trup sa nu putrezeasa inainte de vreme.Nimic de reprosat, cum spuneam! Dar, facand aceste lucruri el crede din toata inima ca este moral, ca este educat, ca face ce este drept bun si corect in fata semenilor cat si in fata lui Dumnezeu, ca este evlavios si exagerand putin se prea poate sa se creada si o persoana credincioasa! Dar acestui gen de om i-as spune ca fara dragoste toata truda lui ii va fi egalata cu zero! Asa cum citim noi ortodoxi, sau cum ar trebui sa citim in Biblie,fara dragoste nu esti nimic! Nu meriti nimic din ceea ce ai, si mai mult de atat esti responsabil pentru cel care nu are,cel de langa tine, pentru ca tot ce ai este cu imprumut, tu omule care ai, nu te simti ca si cum ai da din buzunar, cum ar zice romanul, NU, daca ai ceva, ai de la Dumnezeu…si El iti spune sa dai mai departe! Da mai departe pentru ca si tie ti s-a dat, (in sensul asta mi-a placut filmul Pay it forward, un film ce-l recomand cu toata caldura, is a feel-good family story about a social studies teacher, Eugene Simonet (Kevin Spacey), who challenges his 11-year-old students to come up with an idea that will change the world. Trevor McKinney (Haley Joel Osment) decides to step up to the plate. His idea is a game called 'pay it forward.' In the game, every time somebody does a favor for you, you 'pay it forward' to three other people. Surprisingly, the idea seems to work, helping his teacher to come out of his shell and reveal a dark past, and bringing his mother, Arlene McKinney (Helen Hunt)--who works two jobs to keep their household afloat--new freedom. De prea multe ori ne insusim diverse lucruri care in esenta nu sunt ale noastre.prin natura noastra pacatoasa meritam moarte de cand ne-am nascut, oare de ce un copil din Cambogia moare la 10 ani de frig si foame si eu am deja 18 ani si nu am simtit niciodata fiorul unei astfel de moment! De ce oare tatal unui copil american moare in Afganistan incercand sa instaureze pacea, iar eu imi vad tatal in fiecare zi? De ce am sansa sa citesc Tolstoi si un alt tanar din Moldova , de aceeasi varsta cu mine nu stie sa citeasca!? Oare sunt eu mai bun decat el? Am vreun merit? Oare nu toate astea sunt un dar din partea Celui care ne-a creat? Am primit si primesc zilnic lucruri, momente pe care nu le merit.sunt pur si simplu daruri ce ma fac sa vin inainte lui Dumnezeu plin de recunostinta!

Ma tot gandesc la semnificatia cuvantului crestin, era o istorisioara, cu un director care intarzie la serviciu si motivul pentru care el a intarziat a fost urmatorul; Oameni buni, in drumul meu spre serviciu, eram pe autostrada si am facut pana la masina, .am oprit masina, m-am dat jos din ea si in acel moment am fost lovit de un tir de mare tonaj.M-a lovit direct in fata cu o viteza de peste 170km/h si m-a lasat ca si mort pe caldaram, si de asta eu am intarziat la serviciu!” Ai spune ca acest om este nebun ori este un mare mincinos, cum sa te lovesca un tir de mare tonaj ce gonea cu viteZa foarte mare si tu sa nu patesti obsolut nimic! Ma gandesc cum se pot numii acele personae care pretind ca sunt crestine si nimic vizibil nu s-a intamplat cu ele, si culmea e ca aici avem de a face cu Dumnezeu ce a creat Cerul si Pamantul nu cu un tir de mare tonaj! Oare cum se poate numii un astfel de om care pretinde ca s-a intalnit cu Dumnezeu dar viata lui este total in neconcordanta cu ce spune Biblia?! In opinia mea, un nebun sau un mare mincions este putin spus!



Pentru unii oameni moralitatea este un lucru foarte comun si la indemana.Nu se mira atunci cand li se cere sa fie oameni cuvinciosi, nu se opun atunci cand trebuie sa intre in anumite tipare religioase, se conformeaZa si respecata cu perseverenta si strictete chiar, anumite reguli, ptr ca asa au fost invatati de mici, asta le-a fost educatia, asta le-au impus parintii din variate motive si motivatii gresite sau bune! Pentru ei, a traii asa este foarte normal si cine iese din tipare este vazut un pic cam nebun, extraterestru si lipsit de orice fel de sansa de reabilitare! Nu mi-a venit sa cred atunci cand am avut ocazia sa interactionez cu un astfel de om, in prezenta caruia m-am simtit total anapoda si in plus, cu toate ca eram oarecum indispensabil pentru rezolvarea unei anumite probleme care ne implica pe amandoi in aceasi masura! Am ramas frapat sa vad cum in prezenta unui astfel de om, incep sa ma indoiesc de mine, incep sa ma devalorizez si sa imi pun intrebari despre identitatea mea! Numai oamenii slabi au astfel de probleme si recunosc ca sunt vulnerabil in astfel de situatii, dar aceasta vulnerabilitate ma face mai puternic pe situatia ce trece!Sunt gata sa treaca peste orice sentiment care il ataseaza oarecum de tine si te compara cu un om de nimic. Exclusivisti si plini de ei, dar morali!Acel gen de om care tine cu strajnicie de valorile pe care le-a apucat care te judeca daca nu te conformezi ideilor lui. care te-a etichetat si cu greu mai iesi din tiparul lor! Are prieteni putini dar buni, zice el! Lipsit de dragoste, ingaduinta, intelepciune, dar moral! Suna ca porcu’, dar asta e realitatea, si cred ca multi dintre noi ne-am confruntat cu astfel de relatii.

Sunt multi oameni bogati,sunt bogati pentru ca au muncit din greu, au sacrificat din timpul si relatiile lor, au considerat ca trebuie sa aiba cat mai mult, cu scopul de a lasa ceva in urma lor! Au lasat si lasa in continuare pentru a avea si copiii macar cat au avut eu, muncesc sa lase in urma ceva despre care se va vorbii peste ani de zile.Asa au inteles ei, ca ptr a fi apreciat dupa moartea lor trebuie sa lase in urma ceva valoros, ceva care sa fie pretuit si intrebuintat.imi pare o viziune mareata, un scop pe care nu multi il ating in viata. Dar oare in jurui carui lucru de valoare se invarte acest scop al nostru? Am trait ca sa las in urma ceva pretios ,dar ce anume? Bani si lucruri valoroase! Poate o casa, o masina,un teren, o firma, o companie,o carte ?! Am trait ca sa nu mor de foame si sa las in urma mea, o masina, fie ea de spalat, de tuns iarba sau o masina suedeza aproape unicata (Koenigsegg Trevita), comercializata cu 1,58 milioane de euro! Vei murii in mai liniste atunci cand vei sti ca copiii tai se vor bucura de masina de cusut sau de masina ce consuma motorina?

Personal imi doresc ca atunci cand voi ajunge la batranete sa ma pot uita in spate si sa cred ca nu am trait degeaba! Sa cred ca nu mi-am batut joc de favorul de a traii! Oare ce insemna, “a traii”?! Pentru mine a traii insemna sa exploarez la maxim tot ce vad, constient si influentat de prezenta lui Dumnezeu in viata mea! (imi place !) Practic asta ar fi una din definitile moralitatii adevarate, sa traiesti la maxim sub privirea lui Dumnezeu! Vreau sa ajung la sfarsitul zilelor mele crezand ca mi-am dus la capat misiunea pentru care am fost menit! Vreau sa imi exploarez la maxim ceea ce am si sa imi descopar talazul! Vreau sa investesc in oameni, in relatii, pentru ca ele vor dainuii! Relatile imi par cele mai de prêt, dintre toate avutiile lumii acesteia! Nu vad nimic mai palpitant si mai interesant decat a cunoaste, a intelege si a ajuta un om!

Studiind si uitandu-ma la oamenii din jurul meu, observ ca oamenii “morali” sunt cei mai predispusi in a pacatuii! Abtinundu-se sa nu greseasca, gresesc mai mult! Incercand sa nu greseasca, uita sa iubeasca! Sunt ocupati de cresterea lor personala din motivatie poate corecta, dar prin mijloace gresite! Acestia, dupa parerea mea ar fi niste sfinti daca nu ar trai in mijlocul oamenilor! Dar arta vietii este sa sti sa cresti in mijlocul oamenilor aratand dragoste!



O alta definitie a moralitatii adevarate/crestinismului, ar fi ceea ce spune Goethe:”Trateaza-i pe oameni ca si cand ar fi ceea ce ar trebui sa fie, asa ii ajuti sa devina ceea ce sunt capabili sa devina’’.acesta definitie inglobeaza 2 trasaturi din caracterul lui Isus! Dragostea si preocuparea Sa pentru cresterea celor din jurul Lui! Vedem asta adesea in circumstantele in care El se afla, practic se dadea pe Sine ptr binele celor din jur, asta vazandu-se cel mai clar in moarte Sa, pentru ca noi acum sa avem sansa de a alege sa credem si sa ne incredem in El, sau nu! Acesta alegere avand consecinte vesnice! Exemplul personal, nu este principalul fel de a influenta, ci singurul! Asta a facut Isus cu noi, a plecat din confortul Lui, pentru a ne da un exemplu de viata, iar apoi s-a dat pe Sine pentru noi, astfel aratandu-ne un model de un om cu adevarat moral. Despre asta este vorba si la asta suntem si noi chemati! La asta ar trebui sa ne cheme ortodoxismul. Dar el ne cheama sa pupam icoane si sa ne rugam pentru si la morti, ne cheama sa dam bani bisericii pentru a schimba gresia de la baie, ne cheama sa-l ascultam pe Prefericit cum isi etaleaZa talentul lui de a canta pe 9 voci, ne chema sa ne idolatrizam unii pe altii si sa ne inchinam la dumnezei creati de ei! Oare nu tot ce ia locul lui Dumnezeu este idol? Oare postul, citirea unor carti de rugaciune, inchinarea la icoane si mersul la biserica, nu sunt ele idoli? Depinde ce perspective ai asupra celor metinonate mai sus! Dar sa luam spre exemplu: postul!

Ma intreb oare ce zice Traditia Ortodoxa despre post, pentru ca tot ceea vad in ziua de azi despre post este idolatrie, este vorba doar despre om! “Daca nu ti la tine si nu ai intelepciune, nu tine post” acesta este comentariul unei persoane de pe un forum ortodox! So, it’s all about me! Oare asa trebuie sa fie? Oare postul nu este atunci cand esti atat de inflacarat pentru Dumnezeu incat nu iti mai doresti nimic altceva, decat Cuvantul Lui si sa vorbesti cu EL? Atunci cand il vrei doar pe EL, nu mancare nu apa nu alta activitate, decat pe EL.?! Asta este postul prezentat de Biblia ortodoxilor!Acum intreaba-te, oare pana acum, postul nu a fost decat pentru tine? Oare a fost postul doar ptr sanatatea ta si buna ta starea, a fost “ pentru a te simtii bine”., a fost postul pentru tine un ritual sau ceva care trebuia facut? A fost postul pana acum, o ofensa la adresa lui Dumnezeu?! A fost el un idol?(cand te gandesti ca sunt peste130 de zile de post in calendarul ortodox, va vine sa credeti, voi ati pus aceste reguli, dupa care tot voi va chinuitit sa traiti, dar mai gresit este atunci cand ii trageti si pe altii dupa voi, acestia vor da socoteala in fata Creatorului Universului pentru faptul ca nu au crezut si nu au lasat nici pe altii sa creada si sa urmeze adevarata credinta care se afla in Biblia nu in scriile lor pagane! )

Dumnezeul pe care il avem a devenit din ce in ce mai complex, mai impodobit si mai putin accesibil.Mesajul Lui pentru omenire a devenit ceva greu de atins si de neinteles si plin parca de subintelesuri.Interepretam Biblia pentru binele nostru si acceptam erezii pentru ca asa poate mai imbunam mania lui Dumnezeu! Cand colo, mesajul Lui este clar, ferm si concis! Mesajul Lui este simplu dar atata de greu incat iti ia o viata sa il poti exeperimenta si traii!

Alte ori Dumnezeu devine un accesoriu de buzunar, ceva care vine peste! Ceva care mai trebuie introdus in programul nostru saptamanal/lunar! Creatorul meu, are parte de atentia mea atunci cand am eu timp de El sau cand imi voi aduce aminte, in decursul acestui an! Poate voi apela la EL atunci cand am probleme, voi apela la EL cand am nevoie de ceva, exact atunci cand apelez la Mos Craciun si ii spun sa imi aduca ce vreau si am nevoie! Il reducem pe Dumnezeu la ce credem noi ca este, nu la ce este El defapt! Il limitam fara sa stim ca in felul asta ne limitam pe noi insine !

Am facut din Dumnezeu o speritoare, si daca cineva are curajul sa indrazneasca sa iasa din reguli, din sistem, bineinteles ca este gresit, eretic, si face de ras ‚’’credinta data odata pentru totdeauna’’.

Dumnezeu a ajuns asa, din cauza moralitatii noastre gresite si needucate si pline de erezii, din cauza regurilor si traditiilor si obiceiurilor noastre pagane. L-am sufocat cu impertinenta si superficialitatea noastra si l-am redus la un brelog, El, Creatorul si Tatal nostru!

Ma intreb oare ce s-a intamplat cu pacatul?

Am devenit oare atat de preocupati de marile pacatele ale societatii incat am pierdut din vedere necesitatea de a confrunta pacatele subtile din viata noastra? De ce am impresia ca facem din ce in ce mai mult diferenta intre pacate? Ne credem morali doar pentru simplu fapt ca nu am omorat pe nimeni si nu am furat niciodata? Tindem sa acceptam si sa toleram pacate in viata noastra- pacate cum sunt gelozia, mania, nemultumirea, critica, barfa, neascultarea? Nicaieri in Biblia nu se face diferenta intre pacate, orice pacat este egal in ochii lui Dumnezeu! Consecinta difera de la fapta la fapta! Daca ai omorat pe cineva, consecinta va fi ca vei ajunge la inchisoare, daca ai mintit pe cineva, poate nici nu se va observa ca ai facut asta! Dar in ochii lui Dumnezeu este acelas lucru! Facand diferenta intre pacatele atunci ar face diferenta intre pacatosi, ceea ce ar fi nelegitim si ar parea discriminare! Dar avem de a face cu un Dumnezeu drept si corect!
Daca pacatul ma separa de Dumnezeu, de ce nu ma separa Dumnezeu de pacat?

Am inventat sanatatea ca religie si am facut din ea un idol.Speram sa fim mai sanatosi si plin de putere, facem tot ce tine de noi sa mai capatam o umbra de speranta, ca facand un anume lucru, sanatatea noastra se va imbunatatii, am idolatrizat viata si ne inchinam ei, fara ea nu am putea trai! Ce paradox, sa nu poti traii fara viata! Acest concept nu poate fi explicat, dar poate fi probat. Ma confrunt des cu situatii, in drumul meu terifiant si deosebit de plicitisitor pana la liceu, cu tot felul de personaje desprinse din filme cu tot felul de nevoi care imediat trebuiesc indeplinite, in caz contrar specimenul in cauza se dezlantuie! Cu totii stim si nu cred ca nu ne-am confruntat sau nu am asistat la astfel de intamplari! Eu, din fericire, doar am asistat la astfel de conflicte, bineinteles neimplicandu-ma pentru simplu motiv cum ca nu poti calma foamea unui porc mistrert cu petale de trandafiri!

Printre altele ceea ce vad eu mai moral si mai frumos este calitatea vietii(personalitaea si caracterul ei) nu nivelul de cunostinte despre cum trebuie sa fie, si idealismul exagerat si dus la variatiuni de catre niste genii ce si-au gasit linistea sufleteasca idolatriZand cititul, inchizandu-se intr-o carapace sau intr-o manastire din varful muntelui, in timp ce cartea pentru care s-au retras sa o citeasca le spune sa fie o lumina in intuneric, mai pe intelesul lor adica un exemplu de viata in mijlocul omanilor care nu au habar despre Dumnezeu!

Ceea ce intr-adevar ne lipseste este o intelegere mai clara a ce trebuie sa facem, nu a ceea ce trebuie sa stim…Important este sa ne intelegem pe noi insine , sa vedem ce anume vrea Dumnezeu sa facem …sa gasim idea pentru care trebuie sa traim si sa murim! Te provoc sa ai grija de cresterea ta personala fara sa fi influentat de pareri ale asa zisilor prieteni sau experti in domeniu! Inceteaza sa mai dai vina pe circumstante, pe popi, prieteni, parinti, profesori, sistem, conducere si mai stiu eu ce! Opreste-te, gandeste-te si mediteaza, analizeaza si crede! Construieste-ti o viziune , gaseste-ti resursele si apoi actioneaza! Gandeste-te ca poti schimba lumea, poti face asta incepand cu tine! Schimbadu-te pe tine, vei schimba pe altii si asta nu prin puterea ta, ci prin puterea celui ce te-a creat, astfel misiunea ta va fi desavarsita! Iubeste pentru ca si tu esti iubit, iarta pentru ca si tie ti-a fost iertat, incurajeaza, respecta si fa ce ar face Isus in locul tau! Ofera dragoste ca si cum persona de langa tine ar fi perfecta, crede si increde-te in Dumnezeu! Asta este moralitatea care s-a uitat! Aceste sunt versurile unui cantec care ma provoaca la a traii adevarata moralitatea: “implinind porunca lui Isus: Iubiti-va unii pe altii, asa cum v-am iubit Eu pe voi”. El ne-a iubit fara conditii, fara ca noi sa facem ceva, fara ca noi sa ajungem la un standard,fara ca noi sa meritam, sau sa facem ceva pentru dragostea Lui, ci pur si simplu, cu o dragoste mai presus de ratiunea noastra, s-a dat pe Sine pentru noi ca apoi noi sa avem sansa de a-L alege!



Ref: Iubind te daruiesti
Cu tot ce-ti apartine.
Iubind te daruiesti
Si uiti orice masura


1.Chiar de-as vorbi toate limbile
Vorbite de oameni si ingeri,
Daca nu am iubire
Sunt doar o arama ce suna
Sau un chimval zanganitor.


Ref: Iubind te daruiesti
Cu tot ce-ti apartine.
Iubind te daruiesti
Si uiti orice masura

2.Chiar daca as profetii,
Si-as sti chiar misterele toate,
Chiar de-as avea o credinta
Incat sa mut muntii-n mare,
Fara dragoste nu sunt nimic.

Ref: Iubind te daruiesti
Cu tot ce-ti apartine.
Iubind te daruiesti
Si uiti orice masura


3.Chiar daca as imparti, saracilor
Tot ce-I al meu
Chiar daca mi-as da trupul meu
In flacari sa fie ars,
Nu mi-ar folosi la nimic.
Pentru ca fara dragoste sunt nimic!



Traieste cum vrei, dar sa sti, poate chiar in noapte asta ti se va cere sufletul si vei da socoteala pentru faptul ca nu ai crezut!(ai crezut, dar poate ai crezut ceva fals, poate ai trait o moralitata de fatzada, de ochii lumii, o moralitate care nu avea de aface cu Adevarul care este scris in Biblie) A crede implica o viata dedicate in totalitata lui Dumnezeu, dedicare si rededicare si plina de sacrificii!

you are loved